Pe 26 septembrie, Biserica Ortodoxă Română îl prăznuiește pe Sfântul Voievod Neagoe Basarab, domn al Țării Românești între anii 1512 și 1521. Canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința din 8–9 iulie 2008, el este cinstit ca ctitor de biserici, ocrotitor al Muntelui Athos și autor al uneia dintre cele mai frumoase scrieri ale vechii noastre culturi, Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie. Proclamarea oficială a avut loc pe 26 octombrie 2008.
Troparul Sfântului Voievod Neagoe Basarab
Troparul Sfântului Voievod Neagoe Basarab (26 septembrie) – doxologia.ro
Un domn ctitor
Neagoe Basarab a urcat pe tronul Țării Românești în ianuarie 1512 și a domnit nouă ani, până la moartea sa, în septembrie 1521. Domnia lui a rămas în memoria Bisericii mai ales prin grija pentru locașurile sfinte: în țară a ridicat mănăstirea de la Curtea de Argeș, dar a ajutat și a înnoit multe alte așezăminte, de la Tismana și Cozia până la Ostrov.
Și-a înțeles domnia ca pe o slujire, iar Învățăturile către fiul său Teodosie, scrise în limba slavonă, îmbină educația religioasă și morală, teologia ascetică a Răsăritului și gândirea politică bizantină despre domnul creștin.
Mănăstirea Curtea de Argeș
Cea mai cunoscută ctitorie a sa este biserica Mănăstirii Curtea de Argeș, zidită între anii 1512 și 1517 și socotită până astăzi una dintre minunile arhitecturii românești. Legenda Meșterului Manole, pe care o știm cu toții din copilărie, s-a legat de această biserică, dar istoria ei adevărată este una a credinței și a dărniciei unui domn.
Între 1875 și 1886, biserica a fost restaurată amplu, din inițiativa regelui Carol I, sub conducerea arhitectului francez André Lecomte du Noüy, și a fost resfințită la 12 octombrie 1886. În pronaosul ei se odihnesc regii și reginele României: Carol I și Elisabeta, Ferdinand și Maria. Tot aici, în gropnița ctitoriei sale, a fost așezat și trupul Sfântului Neagoe Basarab.
15 august 1517: sfințirea care a adunat Ortodoxia
Biserica a fost sfințită la 15 august 1517, de praznicul Adormirii Maicii Domnului, cu un fast pe care Țara Românească nu îl mai cunoscuse. Pentru prima dată, un patriarh al Constantinopolului aflat în scaun, Teolipt I, a venit pe pământ românesc. L-au însoțit patru mitropoliți din Răsărit, de la Serres, Sardica, Midia și Melenic, iar alături de ei au slujit Mitropolitul Macarie al Țării Românești și mulțime de clerici.
Ceea ce a făcut ca acest eveniment să fie unic a fost prezența întregului Sfânt Munte. Protul Gavriil, martorul și cronicarul sfințirii, povestește că Neagoe Vodă „pofti toți arhimandriții din muntele cel sfânt al Athonului, dimpreună cu toți egumenii de la toate mănăstirile”, și îi numește pe rând: de la Lavra, Vatoped, Ivir, Hilandar, Xiropotam, Caracal, Cutlumuș („lavră românească”), Filotei, Xenofon, Zografu, Simonopetra, Dohiariu, Pantocrator, Constamonit, Sfântul Pavel, Sfântul Grigorie și de la mănăstirea rusească. După sfințire, domnul „le făcu mare cinste și-i dărui cu multe daruri și-i lăsă de se duseră toți pre la locurile lor”. Dărnicia lui nu s-a oprit la oaspeți: după Sfânta Liturghie a dat ospăț mare și „pre toți, pre cei mari și pre cei mici, pre săraci și pre văduve […] tuturor cât li se cădea milă le dete”. Cu același prilej, Patriarhul Teolipt l-a trecut în rândul sfinților pe Sfântul Nifon, fostul patriarh al Constantinopolului și mitropolit al Țării Românești, al cărui ucenic fusese chiar protul Gavriil. A fost prima canonizare de care avem știre pe pământ românesc. Părintele Profesor Ioan Moldoveanu vede în acest moment nașterea unui „Bizanț după Bizanț”: prezența patriarhului ecumenic arăta că ceea ce nu mai era cu putință pe fostul teritoriu bizantin devenea posibil acum la nordul Dunării.
„Ctitor mare a toată Sfetagora”
Dărnicia lui Neagoe Basarab față de Sfântul Munte nu s-a oprit la sfințirea de la Argeș. El a continuat tradiția tatălui său, Vlad Călugărul, și, după cum arată Pr. Ioan Moldoveanu, a ajutat efectiv toate mănăstirile athonite, fiind „domnul bizantin prin excelență” al epocii sale. Numele lui este pomenit și astăzi ca ctitor sau binefăcător în 13 din cele 20 de mănăstiri ale Sfântului Munte. La Marea Lavră a ctitorit biserica Sfântul Mihail Sinadon. Pentru moaștele Sfântului Nifon a poruncit să se facă o raclă „din argint curat, suflat cu aur și înfrumusețat cu mărgăritare și pietre scumpe”, cu chipul sfântului pictat pe capac și cu el însuși înfățișat în genunchi la picioarele acestuia, și a trimis-o la Mănăstirea Dionisiu. Drept mulțumire, călugării i-au dăruit capul și o mână a sfântului. Racla, „o adevărată operă de artă”, se păstrează la Dionisiu până astăzi. Tot acolo, deasupra mormântului Sfântului Nifon, a zidit o biserică frumoasă. La Dionisiu se înalță și astăzi turnul ridicat, după inscripția lui, „din temelie… cu ajutorul și cheltuiala prea cucernicului domn Io Neagoe Voevod al Țării Românești” în anul 1520. La Cutlumuș a desăvârșit lucrarea începută de Radu cel Mare, a înconjurat mănăstirea cu zid și a zidit biserica Sfântul Nicolae, cu chilii, trapeză și toate cele trebuincioase, acoperind biserica cu plumb, iar la Mănăstirea Sfântul Pavel a ridicat din temelie un turn de strajă. Nici după el, spune același istoric, nu s-au mai găsit ușor domni munteni atât de legați de Athos.
Gavriil Protul, martorul sfințirii de la Argeș, a rezumat totul într-o singură frază: „toate mănăstirile din sfântul Munte al Athonului le-a îmbogățit cu bani, cu sate, și dobitoace încă le-au dat, și multe ziduri au făcut și fu ctitor mare a toată Sfetagora”. Ajutorul său a ajuns și mai departe. La Constantinopol, spune Gavriil Protul, pentru biserica cea mare a Patriarhiei „au adunat tot plumbul cel vechi și au cumpărat altul nou încă mai mult, și au acoperit-o toată de iznoavă, și toate chiliile din Patriarhie le-au înnoit”. Daruri a trimis și la Muntele Sinai, la Ierusalim, la Meteora și la multe alte mănăstiri din Răsărit.
Pentru cei care doresc să afle mai mult
Sinaxarul zilei: Sfântul Voievod Neagoe Basarab – TRINITAS TV
Comori ale Ortodoxiei: Mănăstirea Curtea de Argeș – TRINITAS TV
Sfinte Voievoade Neagoe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Note și bibliografie
[1] Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului, „Sfântul Neagoe Vodă Basarab”, arhiepiscopiaargesuluisimuscelului.ro.
[2] † Daniel, Patriarhul României, „Politică luminată de credință. Neagoe Basarab, un principe ctitor de biserici și pedagog creștin”, basilica.ro, 29 septembrie 2021.
[3] Virgil Cândea, „Un mare ctitor: Neagoe Basarab (1512–1521)”, arhiepiscopiaramnicului.ro.
[4] „Sfințirea bisericii Mănăstirii Curtea de Argeș”, Revista Culturală Leviathan, leviathan.ro.
[5] „Sfântul Neagoe Basarab, ctitorul Mănăstirii Curtea de Argeș”, Ziarul Lumina.
[6] Pr. Silviu Cluci, „Sfântul Voievod Neagoe Basarab – ctitor al întregului Athos”, doxologia.ro.
[7] „Sfântul Ierarh Nifon”, Patericul românesc, resurse-ortodoxe.ro.
[8] Pr. Ioan Moldoveanu, Contribuții la istoria relațiilor Țărilor Române cu Muntele Athos (1650–1863): în întâmpinarea a 1045 de ani de la fondarea Muntelui Athos (963–2008), București, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 2007.
[9] Gavriil Protul, Viața și traiul Sfinției Sale Părintelui nostru Nifon, Patriarhul Țarigradului.
[10] Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, colecția „Biblioteca școlarului”, serie nouă, nr. 211, Chișinău, Editura Litera / București, Editura Litera Internațional, 2001,
Text: Diac. Andrei Matei
cor-nicosia.com.
Fotografiile provin de pe Wikimedia Commons și sunt folosite conform licențelor indicate; materialele video aparțin autorilor lor.
