Organizația Mondială a sănătății (OMS sau WHO-World Health Organisation) a hotărât ca în fiecare an ziua de 31 mai să fie Ziua Internațională împotriva Tutunului, pentru a reaminti publicului din întreaga lume, consecințele dăunătoare ale fumatului.
Conform datelor Organizației Mondiale de Sănătate, fumatul este responsabil pentru majoritatea deceselor cauzate de cancer pulmonar. Nici fumătorii pasivi nu sunt feriți de aceste pericole aducătoare de moarte. Utilizarea tutunului este unul dintre principalii factori de risc pentru mai multe afecțiuni cronice, incluzând cancerul, bolile pulmonare și sistemul cardiovascular.
Fumatul, printre altele, are de-a face cu apariția ulcerului, a osteoporozei, a problemelor de sănătate orală, a scăderii mirosului, a gustului, a concentrației și a memoriei. Provoacă tulburări menstruale și crește riscul de infecții.
Fumatul matern în timpul sarcinii este cea mai importantă cauză a complicațiilor, a rezultatelor negative la naștere și este responsabil pentru mai multe probleme de sănătate a nou-născutului.
Deși la începutul secolului 21 aproape 4 milioane de oameni au murit din cauza tutunului, numărul deceselor a crescut la peste 7 milioane anual în întreaga lume, avertizează OMS.
De asemenea, fumatul constituie o mare povară financiară pentru planetă: în fiecare an guvernele cheltuiesc peste 1.400 miliarde de dolari în chestiuni de sănătate și de pierdere a productivității. Conform raportului OMS, fumatul afectează și mediul. Mucurile de țigară sunt cele mai răspândite tipuri de deșeuri din lume și conțin peste 7.000 de substanțe toxice care otrăvesc mediul, inclusiv substanțe cancerigene.
Aproape 10 miliarde din 15 miliarde de țigări care se vând zilnic sunt aruncate în natură, conform OMS. De asemenea, cultivarea și producția de tutun sunt parțial responsabile pentru despăduriri. Un copac se taie pentru fiecare număr de 300 de țigări. Organizația Mondială de Sănătate ne atenționează că fumatul poate să provoace de-a lungul secolului 21 chiar și 1 miliard de decesuri în toată lumea.
O interpretare teologică
Din punct de vedere teologic omul este făcut să fie stăpân al creației dar și al pornirilor sale și nu invers. Atunci când omul nu-și respectă rolul de stăpân și devine rob al creației și al pornirilor sale se creează o ruptură în rânduiala firească a lucrurilor, așa cum le-a gândit Dumnezeu.
Sfântul Nicodim Aghioritul atunci când vorbește despre fumat, îl caracterizează ca fiind „tămâia diavolului”. În scrierile sale accentuează cât de serioasă este problema fumatului, pe care îl consideră responsabil pentru pierderea sănătății fizice și sufletești a omului. De asemenea, el consideră că fumatul nu corespunde cu etosul pe care trebuie să îl aibă creștinul.
Pr. Sofronie Saharov scrie în cartea sa despre Sf. Siluan Atonitul o istorioară în acest sens. În 1905 pr. Siluan vizita diferite mănăstiri din Rusia. Într-una dintre călătoriile cu trenul stătea în fața lui un pasager, comerciant de profesie, care și-a deschis cutia de țigări și i-a oferit părintelui o țigară. El i-a mulțumit și l-a refuzat politicos. Atunci comerciantul l-a întrebat dacă nu cumva a refuzat pentru că consideră fumatul un păcat. A adăugat că pe el îl ajută mult tutunul în viața lui foarte aglomerată pentru că pentru el este o pauză de la rutină, îi ușurează socializarea cu alți oameni și, în general, i-a prezentat beneficiile fumatului, după mintea lui. Pr. Siluan atunci l-a întrebat dacă s-a rugat vreodată spunând „Tatăl nostru” înainte de a fuma. Comerciantul i-a răspuns că lucrul acesta i se pare nelalocul lui și inacceptabil. Atunci, Sfântul i-a răspuns că orice lucru care nu este compatibil cu rugăciunea liniștită, mai bine să nu se facă.
Deși Sfânta Scriptură nu face referire directă la fumat (mai ales că pe vremea aceea nu exista această practică), totuși cuvântul scripturistic oferă anumite principii sau moduri de gândire care trebuie aplicate în toate aspectele vieții contemporane.
Deși Sfântul Apostol Pavel vorbește despre două robii (față de dreptate și față de păcat), diferența dintre acestea este foarte mare iar el o demonstrează arătând care este finalitatea fiecărei slujiri. Sfârșitul slujirii păcatului este moartea iar sfârșitul slujirii dreptății este viața veșnică: Dar acum, izbăviţi fiind de păcat şi robi făcându-vă lui Dumnezeu, aveţi roada voastră spre sfinţire, iar sfârşitul, viaţă veşnică (Rom. 6, 22-23). Slujirea sau robia dreptății implică dăruirea noastră lui Dumnezeu prin retragerea de la tot ce nu este în conformitate cu voia lui Dumnezeu, iar voia Lui este sfințirea noastră: „Căci voia lui Dumnezeu aceasta este: sfințirea voastră; (…) Ca să știe fiecare dintre voi să-și stăpânească vasul său în sfințenie și cinste” (I Tes. 4, 3-4).
În ceea ce privește ascunderea în spatele libertății pentru a scuza sau chiar a motiva un păcat sau o patimă, cum este cea a fumatului, Sfânta Scriptură ne învață să gândim așa: „Dacă o mâncare smintește pe fratele meu, nu voi mânca în veac carne, ca să nu aduc sminteală fratelui meu” (I Cor. 8, 13). Sensul cuvintelor pauline este următorul: chiar dacă omul este liber să săvârșească o faptă care este permisă de lege, acea faptă devine nepermisă, din punct de vedere teologic, dacă scandalizează, smintește, ba mai mult, aduce moartea celor din jur, prin săvârșirea ei.
Libertatea la care este chemat creștinul nu este una egoistă care satisface poftele trupului ci este una iubitoare care-i cuprinde pe toți. Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă să avem o mai mare solidaritate față de aproapele spunând: „Bucurați-vă cu cel ce se bucură, plângeți cu cel ce plânge” (Rom. 12, 15) iar în altă parte spune: „Nimeni să nu caute ale sale, ci fiecare pe ale aproapelui” (I Cor. 10, 24). Sfântul Apostol Pavel, deci, ne îndeamnă la o iubire activă, o iubire care înseamnă inițiativă și acțiune în favoarea semenului.