Într-o carte despre monumentele Ciprului tipărită în 1918, un detaliu a trecut aproape neobservat. În biserica Panaghia Faneromeni din Nicosia se păstra icoana votivă a unui ctitor pe nume Iosif, despre care autorul scria că era „moldovlah sau moldovean”. Am pornit de la această însemnare și am urmărit firul prin istoriile Ciprului. Icoana există și astăzi, iar ctitorul ei a fost unul dintre cei mai puternici creștini ai Ciprului otoman.
O însemnare din 1918
George Jeffery a fost arhitect englez și curator al monumentelor antice ale Ciprului în timpul administrației britanice. În 1918 a publicat la Nicosia o lucrare de referință, A Description of the Historic Monuments of Cyprus, adică „Descrierea monumentelor istorice ale Ciprului”. La paginile 43–44, când ajunge la biserica Faneromeni, notează:
„În Synodikon [sala sinodului] se păstrează o icoană votivă interesantă. Ea îi înfățișează pe ctitorul primei capele a bisericii Faneromeni și pe soția lui: un anume Iosif, care era moldovlah sau moldovean. Costumele personajelor sunt interesante, iar între ele se află următorul epigraf (sfârșitul inscripției este șters).”
Epigraful este scris în versuri grecești, iar Jeffery îl redă cu destule greșeli de transcriere. Cuvântul pe care îl folosește, „moldovlah”, redă grecescul Μολδοβλάχος. Grecii numeau astfel pe cei din Moldo-Vlahia, adică din Țările Românești, Moldova și Țara Românească.
Jeffery nu a descoperit însă singur această informație. Ea apăruse cu opt ani mai devreme într-o carte scrisă în grecește, la Nicosia.
Mărturia lui Peristianis (1910)
În 1910, istoricul cipriot Ieronim K. Peristianis a publicat Γενική Ἱστορία τῆς Νήσου Κύπρου, adică „Istoria generală a insulei Cipru”. În capitolul despre Nicosia, el trece în revistă odoarele vechi pe care le-a văzut în biserica Faneromeni. Despre icoana care ne interesează scrie, la paginile 741–742:
„În sala sinodului a bisericii am văzut o icoană veche și frumoasă, care o înfățișează pe Maica Domnului cu mâinile ridicate și ținându-și Fiul pe genunchi, iar de o parte și de alta pe arhanghelii Mihail și Gavriil. Sub icoană este zugrăvit ctitorul, hagi Iosif, cu soția lui, Ana, și cu copiii lor, precum și zugravul care a pictat icoana, L. Hristodulu. Din portul acestei familii se vede că era o familie princiară, venită din Moldovlahia, după cum confirmă și tradiția care s-a păstrat. Hagi Iosif poartă pe cap o căciulă înaltă vlahă (calpac) și un veșmânt bogat. Același port îl au zugravul, care ține pensula în mână, și copiii lui hagi Iosif. Și Ana poartă o haină bogată.”
Peristianis transcrie apoi integral epigraful, mai corect decât Jeffery. Iosif îi aduce Maicii Domnului „rodul evlaviei sale fierbinți” și se roagă pentru el, pentru soția și pentru copiii lui, ca prin sfintele ei rugăciuni să primească „dezlegarea greșelilor și moștenirea cerului”. Ultimele două rânduri, în care probabil era scris anul, erau deja șterse în 1910.
Tot Peristianis consemnează și tradiția locală despre ctitor. Iosif ar fi zidit prima bisericuță a Faneromeni, cuprinsă astăzi în incinta bisericii mari. Ar fi înzestrat-o și cu o moșie la Kythrea, împreună cu dreptul asupra apei. „Aceste tradiții arată că familia era cu adevărat mare și princiară, de vreme ce a putut face asemenea danii”, încheie istoricul.
Icoana este cea din fotografie, care se păstrează și astăzi. Se vede limpede ce descrie Peristianis: căciulile înalte de blană, caftanele îmblănite, numele Anei scris lângă chipul ei și epigraful din mijloc.
Cine era Iosif? Hagi Iosif, dragomanul Ciprului
Marea Enciclopedie Cipriotă îl identifică pe ctitor cu Hagi Iosif, dragomanul Ciprului (Χατζηιωσήφ). Același lucru îl face Sir George Hill în A History of Cyprus, unde reproduce icoana în volumul al IV-lea (1952). Ea fusese publicată mai întâi de David Talbot Rice, în catalogul The Icons of Cyprus (1937), sub numărul 140.
În Ciprul otoman, dragomanul era cel mai puternic creștin din insulă după arhiepiscop. Era tălmaciul și intermediarul oficial dintre guvernatorul turc și populația ortodoxă, iar de el depindeau strângerea dărilor și multe dintre treburile comunității. Hagi Iosif a ocupat această funcție de dinainte de 1761 până în jurul anului 1771. Titlul de „Hagi” îl purtau cei care făcuseră pelerinajul la Locurile Sfinte ale Ierusalimului.
Puterea și averea lui i-au atras dușmani. Hagi Baki, vistiernicul cel mare al insulei, care râvnea să ajungă guvernator, l-a înlăturat curând după 1771. Arhimandritul Kyprianos, cronicarul Ciprului, scrie în 1788 că Baki l-a doborât pe Hagi Iosif, cel care „aproape domnea ca un monarh peste creștini, crescut, înălțat și îmbogățit, ridicând case cu trei caturi”. Iosif, adaugă Kyprianos cu ironie, era pentru Baki „un pai în singurul ochi al orbului”, pentru că Baki era chior.
Hagi Iosif a mai trăit câțiva ani după ce și-a pierdut funcția. A murit la 11 ianuarie 1780 și a fost înmormântat în cimitirul mănăstirii Palluriotissa din Nicosia. Urmașul său în funcția de dragoman a fost vestitul Hagi Gheorghakis Kornesios. Numele lui Hagi Iosif stă și astăzi primul pe placa binefăcătorilor bisericii Faneromeni.
Istoricul cipriot Antonios Indianos a studiat îndeaproape dragomanii Ciprului. El datează icoana între 1745 și 1760, în timp ce Hill o dă ca fiind din 1776. Indianos crede că Iosif nu a zidit prima biserică Faneromeni, care era mult mai veche. Iosif ar fi plătit în schimb pentru renovarea, pictarea și înfrumusețarea ei.
Icoana familiei lui Hagi Iosif a fost expusă la Nicosia în 2012, în expoziția „Doamna Nicosiei. Faneromeni și odoarele ei”. Expoziția a fost organizată de Fundația Culturală a Băncii Ciprului împreună cu Epitropia bisericii Faneromeni.
Moldovlah sau cipriot?
Despre originea lui Iosif trebuie spuse câteva lucruri cu toată onestitatea.
Peristianis își întemeiază afirmația pe două argumente: portul personajelor din icoană și tradiția locală. Nu citează niciun document. Iar căciula înaltă de blană și caftanul îmblănit erau și haina de ceremonie a demnitarilor creștini din Imperiul Otoman, de la boierii fanarioți ai Principatelor până la dragomani. Urmașul lui Iosif, Hagi Gheorghakis Kornesios, apare și el în portret cu un calpac asemănător. Marea Enciclopedie Cipriotă îl numește pe Hagi Iosif simplu „dragomanul cipriot” și nu discută originea familiei.
Ce putem spune cu siguranță este următorul lucru. La începutul secolului al XX-lea, la Nicosia se păstra încă tradiția că ctitorul bisericii Faneromeni venise dintr-o familie înstărită din Țările Românești. Doi autori, unul cipriot și unul englez, au socotit-o vrednică de consemnat. Se poate ca familia să fi venit din Principate. Se poate și ca Iosif să-și fi făcut acolo averea sau legăturile, ca atâția negustori și dregători greci ai vremii, care treceau prin Iași și București. Răspunsul l-ar putea da arhivele dragomanatului Ciprului sau studiul lui Indianos.
Faneromeni, biserica Nicosiei
Pe locul bisericii de astăzi a existat în vremea bizantină o mănăstire de maici, cunoscute ca țesătoare de mătase. O inscripție de marmură atestă o biserică din 1715. Biserica actuală a fost zidită între 1872 și 1873 și a fost inaugurată la 5 iunie 1911 de Arhiepiscopul Chiril al II-lea. Clopotnița a fost ridicată între 1937 și 1938. Cea mai prețioasă odoară a bisericii este icoana Maicii Domnului Faneromeni („Cea care s-a arătat”), datată în secolul al XIV-lea.
Faneromeni a fost întotdeauna mai mult decât o biserică de cartier. Aici s-a întrunit, de pildă, sinodul Bisericii Ciprului la 28 decembrie 1676. Tot aici au fost îngropați, în noaptea de 9 spre 10 iulie 1821, Arhiepiscopul Ciprian și ceilalți ierarhi uciși de autoritățile otomane. Când biserica a fost lărgită, în 1872, osemintele lor au fost așezate în altar. Astăzi se odihnesc în mausoleul de marmură de Penteli din curtea bisericii, ridicat în 1930. Alături se află vechea Școală de fete Faneromeni, construită în 1925.
O urmă care merită cercetată
Icoana lui Hagi Iosif nu este singurul loc în care Ciprul și Țările Românești s-au întâlnit în secolul al XVIII-lea, dar este unul dintre cele mai frumoase. Într-o biserică pe care o vedem aproape în fiecare zi, un ctitor al bisericii Faneromeni stă de aproape trei secole în fața Maicii Domnului, îmbrăcat în portul pe care tradiția cipriotă l-a socotit „moldovlah”.
Text: Diac. Andrei Matei
©cor-nicosia.com
Bibliografie: George Jeffery, A Description of the Historic Monuments of Cyprus, Nicosia, 1918, p. 43–44; Ι. Κ. Περιστιάνης, Γενική Ἱστορία τῆς Νήσου Κύπρου, Λευκωσία, 1910, p. 741–742; Sir George Hill, A History of Cyprus, vol. IV, Cambridge University Press, 1952; Arhim. Kyprianos, Ἱστορία χρονολογικὴ τῆς νήσου Κύπρου, Veneția, 1788; Biserica Panaghia Faneromeni – istoric; Polignosi (Μεγάλη Κυπριακή Εγκυκλοπαίδεια) – Χατζηιωσήφ δραγομάνος; Polignosi – Παναγία Φανερωμένη; Expoziția „Η Κυρά της Λευκωσίας” (2012). Imaginea principală: clopotnița bisericii Faneromeni, foto BenjosB, Wikimedia Commons (CC BY-SA 4.0), și icoana lui Hagi Iosif, foto @routzieti.
