Lucrările Sinodului al III-lea Ecumenic erau programate să înceapă la data de 7 iunie 431 la Efes. Motivul principal al convocării acestui Sinod a fost formularea învățăturii ortodoxe cu privire la unirea celor două firi în Persoana Mântuitorului Hristos. Dar în afară de această problemă dogmatică s-au discutat și alte probleme canonice, precum autocefalia Bisericii Ciprului.
Din cauza întârzierii unor reprezentanți ai unor biserici locale Sinodul a început pe 22 iunie 431. Au participat 210 Părinți.
În ședința a 7-a, și se pare și ultima a Sinodului (care a avut loc probabil pe 31 iulie 431), s-a dat citire unei acuzații din partea Arhiepiscopului Righin de Constantia (Cipru) care denunța amestecul Antiohiei în treburile bisericești ale Ciprului, îndeosebi în privința hirotoniilor de Episcopi în Cipru. Atunci Sinodul a hotărât să aprobe și să confirme deja existenta și recunoscuta stare de independență și autonomie a Bisericii Ciprului (termenul de „autocefalie” nu apare în canoanele Sinodului).
În felul acesta au luat sfârșit pretențiile Patriarhului Antiohiei de a se amesteca în treburile Bisericii Ciprului, folosindu-se de pretextul că insula aparținea, din punct de vedere politic Provinciei Orientale, a cărei capitală era Antiohia.
Canonul 8 al Sinodului este următorul: „Preaiubitorul de Dumnezeu episcopul Rigin şi ceilalţi împreună cu dânsul preaiubitori de Dumnezeu episcopi ai eparhiei (mitropoliei) ciprienilor, Zenon şi Evagrie, ne-au făcut cunoscut un lucru nou scornit, potrivnic (contrar) rânduielilor hisericeşti şi canoanelor sfinţilor apostoli si care primejduieşte (atinge) libertatea tuturor. Drept aceea, pentru că suferinţele obşteşti au trebuinţă de vindecare mai mare, ca unele care şi aduc stricăciune mai mare şi mai ales fiindcă nici nu s-a urmat (observat) vreun obicei mai vechi, ca episcopul cetăţii Antiohiei să facă hirotoniile cele din Cipru, după cum prin zapise (documente, scrisori) şi prin glasurile lor proprii au arătat (au confirmat) preaevlavioşii bărbaţi care şiau făcut arătarea în sfântul sinod. Întâistătătorii sfintelor biserici din Cipru să aibă putere, fără tulburare şi fără silă, după canoanele cuvioşilor părinţi şi după vechiul obicei să fie făcute de către dânşii hirotoniile preaevlavioşilor episcopi. Aceasta să se păzească (observe) şi în celelalte dieceze şi în eparhiile (mitropoliile) de pretutindeni, încât nici unul dintre preaiubitorii de Dumnezeu episcopi să nu cuprindă (să nu apuce) altă eparhie, care nu a fost mai demult şi dintru început sub mâna lui sau a celor dinaintea lui. Iar dacă cineva a cuprins (ocupat) eparhie străină şi în chip silnic a pus-o sub el (sub stăpânirea lui), pe aceasta să o dea înapoi (restituie), ca să nu se calce canoanele părinţilor şi nici sub cuvânt (sub chipul sau pretextul) de lucrare simţită să se furişeze trufia stăpânirii lumeşti, şi să nu trecem cu vederea că pierdem câte puţin slobozenia (libertatea) pe care ne-a dăruit-o nouă cu sângele Său Domnul nostru Iisus Hristos, Izbăvitorul (Eliberatorul) tuturor oamenilor. I s-a părut, aşadar, sfântului şi ecumenicului sinod ca fiecare eparhie (mitropolie) să păzească curate şi nestrâmtorate (neatinse) drepturile care i se cuvin ei, de la început şi de mult, după obiceiul ţinut din vechime, având fiecare mitropolit îngăduinţa (permisiunea) ca pentru propria Iui asigurare (siguranţă) sa ia opisele (copiile) celor ce s-au întocmit (hotărât). Iar dacă cineva ar înfăţişa o hotărâre potrivnică celor orânduite acum, i s-a părut întregului sfânt şi ecumenic sinod ca aceasta sa fie fără tărie”.
În 478 d.Hr. Arhiepiscopul Ciprului Anthemie, în urma unei viziuni, a aflat mormântul şi moaştele Sf. Apostol Barnaba, pe pieptul căruia se afla o copie a Evangheliei după Matei. Această Evanghelie Arhiepiscopul Anthemie a oferit-o Împăratului Bizantin Zenon, care în schimb a oferit cele trei privilegii imperiale fiecărui Arhiepiscop al Ciprului: să semneze cu cerneală roşie, să poarte mantie de culoare purpurie în timpul slujbelor şi să ţină sceptrul imperial în locul cârjei episcopale.
Publicat de cor-nicosia.com