Pe 5 iunie 1871, la miez de noapte, se naște la Botoșani Nicolae Iorga, fiul avocatului Nicu C. Iorga și al Zulniei, născută Arghiropol, după cum reiese din actul de naștere păstrat și astăzi în Arhivele Statului – Serviciul Județean Botoșani: “Din anul una mie opt sute șaptezeci și unu, în șase ale lunii iunie, orele zece dimineață. Act de naștere al copilului Nicu N. Iorga, de religie ortodoxă, născut ieri la orele douăsprezece din noapte, în casa părintească, în orașul Botoșani, din strada Copoului, fiul al dlui Nicu Iorga, de profesie avocat și a dnei Zulnia, de douăzeci și cinci ani, ambii domiciliați în Botoșani. După declarația făcută de tatăl care ne-a înfățoșat copilul”.
Impresionează la Nicolae Iorga atașamentul și mai ales respectul pentru meleagurile natale. Dintre cei patru mari titani ai culturii române plămădiți din pământ botoșănean – Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, George Enescu și Ștefan Luchian – Iorga s-a întors cel mai des acasă, a tezaurizat și consemnat cu acribie fiecare amănunt din istoria locului.
Ajuns, de pilda, la vârsta de 30 de ani, cu un renume bine așezat în elita intelectuală a vremii, Nicolae Iorga face dese vizite la Botoșani, cercetează arhivele, consemnează și apoi editează documente privitoare la familia Callimachi. În anul 1904, bunăoară, ajunge la Botoșani, Stâncești și Coșula, ulterior publicând impresiile călătoriilor sale în “Drumuri și orașe din România” și “Priveliști din țară. De la Botoșani la Stâncești”. La un an de la călătoriile prin satele județului, susține conferința “Ce a fost și ce sînt Botoșanii” (aprilie 1905). Revine la Botoșani în 1906 pentru a participa la o șezătoare literară alături de scriitori importanți ai vremii, de la Mihail Sadoveanu la Șt. O. Iosif sau Emil Gârleanu.
Îl impresionează evenimentele de la Flămânzi, din anul 1907, suferința oamenilor și dârzenia lor. Trimite 500 de lei pentru văduvele țăranilor. În anii care urmează vine mai rar acasă, dar publică des în reviste studii despre Botoșani, în timp ce presa botoșăneană îl elogiază permanent, urmărindu-i realizările excepționale.
La 10 ani de la Răscoala de la Flămânzi, Nicolae Iorga revine la Botoșani, unde susține o conferință în fața elevilor de la Școala de ofițeri.
În semn de respect, în 1922 botoșănenii îi propun candidatura la Senat în Circumscripția Electorală Botoșani. Tot la Botoșani susține, în luna iulie a anului 1924, conferința “Literatura de azi”, iar la sfârșitul aceluiași an este prezent în sala Teatrului Mihai Eminescu, la inaugurarea Universității Populare “N. Iorga” din Botoșani. Peste doi ani, o nouă conferință la Botoșani, “Despre trecutul botoșănean”.
Revine peste un an, la reluarea cursurilor Universității Populare din Botoșani, unde susține un discurs cu titlul: “Ce este un oraș? Botoșanii”.
În lun mai a anului 1931 vizitează Botoșanii și Dorohoiul. În luna iunie, la împlinirea a 60 de ani, este în sala Teatrului Mihai Eminescu, unde i se decernează titlul de Cetățean de Onoare al orașului Botoșani. Este momentul în care strada “Liceului” primește numele “Nicolae Iorga”.
Ultima prezență la Botoșani este în anul 1938. În 29 iunie participă la Congresul Ligii Culturale, iar în luna august susține, tot la Botoșani, conferința “Faima lui Eminescu”.
Fiu de avocat, învaţă să citească singur. Debutează la 14 ani, în ziarul Românul al unchiului său Manole Arghiropol (1885). Şcoala primară şi gimnaziul sunt urmate la Botoşani, apoi “Liceul Naţional” din Iaşi, unde îşi dă şi bacalaureatul (1888). Facultatea (secţia istorico-literară) o termină într-un singur an (1889), la Iaşi, “magna cum laude”.
Urmează cursuri de specializare la universităţile din Paris, Berlin şi Leipzig. În 1892 termină Ecole practique des hautes Etudes” şi îşi ia doctoratul la Leipzig (1893).
Colaboreaza la Revue historique si Revue de l’Orient latin, aduna documente si initiaza colectii, precum Acte si fragmente cu privire la istoria Romanilor sau Notes et extrauts pour servir a l’histoire des croisades aux XV-eme siecle. Profesor la Universitatea din Bucuresti, din 1894; membru corespondent al Academiei Romane (1897). Atras de publicistica, scrie (in prima tinerete) la cateva publicatii socialiste, dupa care se orienteaza catre cele cu program national: Romania Juna, L’independence roumaine si, din 1903, la Samanatorul, din care face o adevarata tribuna pentru un program literar distinct; program urmat si de alte reviste intemeiate de el: Neamul romanesc, Floarea darurilor, Drum drept, Cuget clar s.a. Recunoscut pe plan mondial pentru valoarea sa de istoric, redacteaza pentru colectia “Istoria statelor europene” Geschichte des Rumanischen Volkes im Rahmen seiner Staatsbildungen (1905), The Byzantin Empire (1907) si Geschichte des Osmanischen Reiches (1908). Scrie si publica intr-un ritm extrem de sustinut: sapte carti in 1905, 33 in 1910, 29 in 1912, 300 intre 1920-1940.
Membru al Academiei Romane (1910), “Doctor honoris causa” al mai multor universitati, membru al Academiei franceze, poloneze, iugoslave etc.; tine conferinte si participa la congrese internationale (in Europa si Statele Unite). Creeaza “Fundatia Iorga”, “Universitatea populara” de la Valenii de Munte, “Scoala romana” de la Fontenay-aux-Roses, “Casa Romena” de la Venetia etc. Presedinte al “Comisiei Monumentelor istorice”, decan, rector, senator de drept, prim-ministru.
”Viața lui Nicolae Iorga nu a stat niciodată sub zodia seninătății. Pentru că scrisul, cuvântul, fapta sa care au atins în multe domenii culmi pe care cultura română nu le întrezărise și pe care nu avea să le întreacă n-au fost concepute și alcătuite nici deasupra vâltoarei, nici în afara tumultului vieții, nici a frământărilor, nu odată dureroase, ale țării sale. Încă de la debutul său precoce — avea doar nouăsprezece ani când i-a luat apărarea lui Caragiale — avea să se afirme trăsătura sa dominantă de caracter și anume setea de adevăr, adevăr spus răspicat mai presus de conjunctură și de conjuncturi, de ierarhii, de inamicii care se adăugau dușmanilor de până atunci. Nicolae Iorga și-a afirmat tăiosul său spirit critic mai întâi asupra literaturii române din ultimul deceniu al secolului trecut, privită așa cum a privit el orice fenomen, în perspectivă istorică, ca apoi la cumpăna celor două veacuri când se afla la pragul a treizeci de ani de viață să cuprindă sub focul privirii sale scrutătoare întreaga alcătuire a societății românești”, scrie criticul și istoricul literar Valeriu Râpeanu în volumul de studii ”Nicolae Iorga 1871-1940”, Editura Universității din București, 2006.
In dimineata zilei de 27 nov. 1940 este asasinat langa comuna Strejnic.
Sursa: stiri.botosani.ro