Pe 28 octombrie, Ciprul și Grecia sărbătoresc „Ziua lui «Όχι»”, ziua în care Grecia a spus „Nu”. Școlile și instituțiile sunt închise, elevii defilează pe străzile orașelor, iar în biserici se săvârșesc doxologii. Pentru românii care trăiesc pe insulă merită să știm ce se sărbătorește în această zi și cum se leagă evenimentele toamnei lui 1940 de propria noastră istorie.
Noaptea de 28 octombrie 1940
În toamna lui 1940, Grecia condusă de Ioannis Metaxas încerca să rămână în afara războiului. Mussolini, care ocupase Albania încă din aprilie 1939, voia însă să arate că și Italia poate obține victorii la fel de spectaculoase ca aliatul său german și socotea Grecia o țintă ușoară.
În noaptea de 27 spre 28 octombrie, ministrul Italiei la Atena, Emanuele Grazzi, a venit la ora trei dimineața la locuința lui Metaxas din Kifisia. Metaxas i-a deschis el însuși ușa, în halat. Grazzi i-a înmânat un ultimatum care cerea ca trupele italiene să poată ocupa, până la sfârșitul războiului, anumite „puncte strategice” de pe teritoriul grec, fără ca acestea să fie măcar numite. Termenul de răspuns expira la ora 6 dimineața. După ce a citit textul, Metaxas a răspuns în franceză, limba diplomației: „Alors, c’est la guerre” („Atunci, este război”) (Cervi, p. 137).
Cuvântul „Όχι” nu a fost rostit ca atare în acea noapte. L-au rezumat ziarele în zilele următoare, iar răspunsul lui Metaxas a devenit astfel „Nu-ul” unui întreg popor. Câteva ore mai târziu, trupele italiene au trecut granița dinspre Albania. Armata greacă a rezistat în munții Epirului și ai Pindului și, în câteva săptămâni, i-a împins pe invadatori înapoi pe teritoriul albanez. A fost una dintre primele înfrângeri suferite de Axă în Al Doilea Război Mondial.
De ce sărbătorește și Ciprul
În 1940, Ciprul era colonie britanică, iar scaunul arhiepiscopal era vacant. Biserica era condusă de locțiitorul Leontios, episcopul Pafosului. Vestea răspunsului dat de Metaxas a scos oamenii în stradă în toate orașele insulei. Guvernatorul britanic raporta că entuziasmul „a atins pragul isteriei” (Yiangou, p. 44). Leontios a vorbit mulțimilor la Larnaca și la Limassol, apoi a străbătut insula organizând colecte pentru Grecia. Până la mijlocul anului 1941, Fondul de război grec strânsese în Cipru 100.000 de lire, o sumă uriașă pentru o insulă săracă. Guvernatorul William Battershill îi scria mamei sale că oamenii „își amanetează verighetele ca să dea bani pentru Fondul de război grec” (Yiangou, p. 44). La Muzeul de Război din Atena se păstrează și astăzi verighetele de metal simplu pe care statul grec le-a dăruit femeilor cipriote care își donaseră verighetele de aur.
Mulți tineri ciprioți au vrut să lupte chiar în armata greacă. În decembrie 1940, la chemarea lui Leontios, aproximativ 1.200 de bărbați s-au înscris la Arhiepiscopie ca voluntari pentru frontul grec, iar 200 de femei pentru Crucea Roșie greacă. Autoritățile britanice au oprit această mișcare și au cerut ca ciprioții să slujească în Regimentul Cipriot, unitate a armatei britanice aprobată de rege în februarie 1940. Unii au plecat totuși în Grecia pe propria cheltuială. Regimentul Cipriot a luptat el însuși în Grecia și în Creta, în primăvara lui 1941, și a plătit un preț greu.
Încă din 1941, la prima aniversare, Biserica Ciprului a ales ziua de 28 octombrie pentru a relua colectele în ajutorul Greciei aflate sub ocupație. Ziua a rămas, și după independența din 1960, sărbătoare națională a Republicii Cipru.
Legătura cu România
Puțini știu că una dintre scânteile care au declanșat atacul asupra Greciei a venit din România. În vara lui 1940, țara noastră pierduse Basarabia, nordul Bucovinei și, prin Dictatul de la Viena din 30 august, nordul Transilvaniei. Generalul Ion Antonescu, ajuns la putere în septembrie, a cerut Germaniei o misiune militară. Aceasta a sosit la București pe 14 octombrie 1940, cu misiunea de a pregăti armata română și de a apăra zona petroliferă de la Ploiești, de care Germania avea mare nevoie.
Mussolini nu fusese consultat și a privit sosirea trupelor germane în România ca pe o umilință personală. Pe 12 octombrie 1940, contele Galeazzo Ciano, ministrul de externe al Italiei, consemna în jurnalul său vorbele lui Mussolini: „Hitler mă pune mereu în fața faptului împlinit. De data aceasta îi voi plăti cu aceeași monedă: va afla din ziare că am ocupat Grecia” (The Ciano Diaries, p. 300). Două zile mai târziu, Mussolini fixa data atacului. Peste două săptămâni, ultimatumul ajungea la Metaxas.
Lucrurile trebuie spuse cinstit, până la capăt. Eșecul italian din Grecia a schimbat planurile lui Hitler: teritoriul României, unde trupele germane erau tot mai numeroase, a devenit baza de plecare pentru campania germană care, prin Bulgaria, a ocupat Grecia în aprilie 1941. România nu a ales această soartă pentru Grecia, dar istoria celor două popoare s-a intersectat atunci într-un mod dureros.
Acoperământul Maicii Domnului
Pentru credincioșii ortodocși, 28 octombrie are și o dimensiune duhovnicească. În Grecia s-a păstrat amintirea soldaților care au mărturisit că au simțit ocrotirea Maicii Domnului în luptele din munții Albaniei. De aceea, Biserica Greciei prăznuiește Acoperământul Maicii Domnului (Αγία Σκέπη) pe 28 octombrie, în aceeași zi cu sărbătoarea națională.
În Biserica Ciprului, ca și în Biserica Ortodoxă Română, Acoperământul Maicii Domnului se prăznuiește pe 1 octombrie, la data din Minee. De 28 octombrie, la doxologiile pentru ziua națională, ne putem alătura rugăciunii fraților noștri ciprioți și greci, aducându-ne aminte că aceeași Maică a Domnului acoperă cu rugăciunea ei toate popoarele ortodoxe.
Bibliografie
The Ciano Diaries 1939-1943: The Complete, Unabridged Diaries of Count Galeazzo Ciano, Italian Minister for Foreign Affairs, 1936-1943, ed. Hugh Gibson, Garden City (NY), Doubleday, 1946, p. 300-301.
Mario Cervi, The Hollow Legions: Mussolini’s Blunder in Greece, 1940-1941, trad. Eric Mosbacher, London, Chatto and Windus, 1972, p. 80, 135-137.
Richard Clogg, A Concise History of Greece, ed. a 4-a, Cambridge, Cambridge University Press, 2021, p. 118-119.
Dennis Deletant, Hitler’s Forgotten Ally: Ion Antonescu and His Regime, Romania 1940-1944, Basingstoke, Palgrave Macmillan, 2006, p. 61-62.
Anastasia Yiangou, Cyprus in World War II: Politics and Conflict in the Eastern Mediterranean, London – New York, I.B. Tauris, 2010, p. 26, 40, 43-50, 72, 81.
